Un puț vechi din piatră din inima Cetății Devei, în jurul căruia s-a țesut de-a lungul vremii, o salbă de legende, s-a transformat, după restaurarea cu fonduri europene a monumentului istoric, într-o veritabilă ”Fontana di Trevi” locală.
Odată cu relansarea turistică a cetății, puțul istoric a devenit una dintre principalele atracții. Vizitatorii aruncă monede și bancnote în adâncurile sale, sperând că dorințele lor cele mai ascunse se vor împlini. Administratorii monumentului spun că intenționează să curețe periodic vestigiul, însă tradiția modernă pare de neoprit: pentru mulți, gestul simbolic de a arunca bani în puț înseamnă eliberarea de griji și speranță de viitor.
Legenda puțului
În jurul puțului s-au născut, de-a lungul secolelor, două legende care fascinează și astăzi turiștii:
-
Puțul prizonierilor – Se spune că aici erau aruncați prizonierii de război, condamnații la moarte sau trădătorii. Adâncimea mare făcea imposibilă supraviețuirea.
-
Puțul sec și pedeapsa turcilor – O altă poveste afirmă că, în timpul asediilor, turcii au fost obligați să sape un puț adânc în stâncă pentru a găsi apă. După ani de muncă zadarnică, fără să descopere izvorul, ar fi fost aruncați chiar în propria lor lucrare.
Aceste povești dramatice au intrat în folclorul local, conferind locului o aură de mister și un farmec aparte, alături de celelalte legende care au în centrul lor fortificația.
Realitatea istorică
Arheologii și istoricii susțin însă, potrivit datelor pe care le avem la dispoziție, o altă versiune. Puțul ar fi fost construit special ca rezervă strategică de apă pentru garnizoana care apăra cetatea. Într-o fortăreață medievală, accesul la apă potabilă era vital în timpul asediilor.
Nu există dovezi clare că ar fi fost folosit pentru execuții, dar legendele transmise din generație în generație completează farmecul și atracția turistică a locului.
Cetatea Devei – un simbol al Transilvaniei
Ridicată în secolul al XIII-lea, Cetatea Deva a fost construită ca fortăreață strategică pe un promontoriu vulcanic, oferind o vizibilitate excelentă asupra Văii Mureșului. Prima atestare documentară a cetății datează din 1269, într-un act emis de regele Ștefan al V-lea al Ungariei.
De-a lungul secolelor, cetatea a avut un rol defensiv crucial, fiind scena unor evenimente istorice importante. Cetatea a rezistat la numeroase asedii, inclusiv cel din timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784. Importanța sa strategică a scăzut în secolul al XIX-lea, iar în 1849, o explozie a depozitului de muniții a provocat pagube masive. Astăzi, ruinele restaurate oferă vizitatorilor o perspectivă unică asupra istoriei medievale a Transilvaniei și o panoramă spectaculoasă asupra orașului.
Monumentul rămâne una dintre cele mai importante destinații turistice, iar acest lucru se reflectă în numărul celor care vizitează Cetatea. Doar vineri, peste 845 de turiști au urcat cu ascensorul pentru a vizita cetatea, la care se adaugă cei care aleg să parcurgă traseele amenajate pe jos.
Puțul completează perfect atmosfera de legendă și istorie. Pentru mulți vizitatori, aruncarea unei monede în interiorul puțului poate echivala și cu o promisiune: aceea de a reveni într-o zi, la fel cum spune și legenda Fontanei di Trevi din Roma, unde se crede că cel ce aruncă o monedă va reveni negreșit.
Fortificația din județul Hunedoara a fost restaurată prin proiecte finanțate în cadrul Regio-Programul Operațional Regional 2014-2020 și Programul Regional Vest 2021-2027.
Carmen COSMAN – PREDA