Controverse la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: Deputatul Tiberiu Claudiu Barstan critică reabilitarea amfiteatrului roman

Reabilitarea recentă a amfiteatrului roman din  Ulpia Traiana Sarmizegetusa, un monument unic al patrimoniului național, a declanșat dezbateri aprinse în mediul public și politic. Printre vocile critice se numără deputatul AUR de Hunedoara, Tiberiu Claudiu Barstan, care atrage public atenția că lucrările nu respectă principiile restaurării istorice aplicate în marile situri europene.

Păstrăm istoria vie – sau o schimbăm cu totul?” – întreabă parlamentarul hunedorean comparând intervențiile de la Ulpia Traiana cu cele din Spania, Franța, Italia sau Croația, unde restaurările s-au făcut cu minimă intervenție, reversibilitate și claritate vizuală între elementele originale și cele adăugate. „La noi, structurile metalice masive și alte modernisme domină vizual situl, schimbându-l dintr-un loc al evocării istoriei într-un hibrid între ruină și construcție contemporană”, a spus acesta.

Barstan subliniază că a primit sute de mesaje și comentarii critice, considerând că „restaurarea patrimoniului nu înseamnă doar repararea zidurilor – ci păstrarea amprentei timpului”.

Ziduri antice perforate și compromise

Analiza din teren făcută chiar de noi arată că lucrările derulate de Consiliul Județean Hunedoara, condus de Laurențiu Nistor, ar fi afectat grav structura originală a amfiteatrului. Stâlpi de susținere ai tribunelor metalice au fost fixați direct în zidurile romane. Plăcuțe informative și porți de acces au fost ancorate în blocuri originale de piatră romană, folosind materiale moderne, contrare practicilor de conservare.

Deși proiectul – finanțat cu 22 de milioane de lei din fonduri europene – vorbea oficial despre „punerea în siguranță, conservarea și restaurarea vestigiilor”, realitatea din teren ridică semne serioase de întrebare. Oficialii locali afirmă că zidurile sunt „neatinse” și „necompromise”, însă imaginile surprinse contrazic aceste declarații.

Reacții și tăcere

Președintele CJ Hunedoara a invitat publicul să admire „înfațișarea modernă” a monumentului, formulare care a stârnit nedumeriri privind înțelegerea noțiunii de autenticitate. Surprinzător, specialiștii prezenți la inaugurare, despre care se spune oficial că și-au dat girul, nu au atras atenția public asupra riscurilor pentru integritatea monumentului.

Între timp, ONG-uri și voci publice anunță sesizări către autoritățile competente pentru a investiga dacă intervențiile au respectat legislația de protejare a patrimoniului.

Din bijuterie antică, în stadion modern

Amfiteatrul, odinioară parte a capitalei Daciei Romane, ar fi trebuit să fie un exemplu de restaurare fidelă. În schimb, noile tribune metalice dau impresia unui stadion contemporan, rupt de contextul istoric.

Contractul semnat în 2019 a întâmpinat întârzieri majore, lucrările începând abia în 2022 și finalizându-se în 2025, după realocări din fonduri europene pe alte axe de finanțare.

Un precedent periculos pentru patrimoniu

Cazul Ulpia Traiana Sarmizegetusa riscă să devină un exemplu negativ despre cum fondurile europene pot fi folosite pentru „modernizări” care duc la pierderea autenticității. „Vrem să păstrăm trecutul, sau să-l redesenăm după gusturile prezentului?” – întreabă Tiberiu Claudiu Barstan.

Iată integral postarea deputatului AUR, Tiberiu Claudiu Bârstan:

”Păstrâm istoria vie – sau o schimbăm cu totul?
Doresc să fac și eu o analiză și să îmi spun părerea despre reabilitarea Amfiteatrului Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
O fi bine, o fi rău… avem suficienți analiști care își dau cu părerea in aceste putine zile scurse de la finalizarea lucrărilor.
Poziția mea este următoarea:
În Europa, numeroase amfiteatre romane au fost restaurate cu respect strict pentru autenticitate. La Cartagena (Spania), Nîmes (Franța), Verona (Italia), Orange (Franța) sau Pula (Croația), principiile au fost clare:
#Minim de intervenție – se consolidează ce există, nu se reconstruiește integral.
#Reversibilitate – elementele adăugate (scări, gradene temporare) pot fi demontate fără a afecta structura originală.
#Claritate vizuală între vechi și nou – adăugirile moderne sunt discrete, integrate în spiritul epocii, fără a “mima” sau a concura cu originalul.
#Rezultatul? Vizitatorul simte că pășește în Antichitate, iar elementele moderne servesc exclusiv la protecția și interpretarea monumentului.
La Ulpia Traiana Sarmizegetusa, însă, lucrările recente au venit cu o direcție mai controversată:
Structuri metalice masive si alte modernisme care nu au legătură cu contextul istoric roman.
Dominarea vizuală a spațiului de către elemente moderne, în loc ca acestea să fie un suport discret pentru patrimoniu.
Un contrast estetic puternic care schimbă atmosfera sitului dintr-un loc al evocării istoriei într-un hibrid între ruină și construcție contemporană.
Am avut mai multe intervenții publice pe acest subiect, atrăgând atenția că arhitecții și cei care au gândit acest proiect par să nu aibă un minim de cunoștințe despre ce înseamnă reabilitarea corectă a unor edificii istorice. Spun asta după ce am văzut sute de mesaje și comentarii, pro și contra, dar în mare parte critice față de această reabilitare.
Restaurarea patrimoniului nu înseamnă doar repararea zidurilor – ci păstrarea amprentei timpului. Atunci când introducem forme, materiale și simboluri care nu aparțin epocii originale, riscăm să pierdem tocmai ceea ce ar trebui să protejăm: legătura autentică dintre vizitator și istoria locului.
Poate că e momentul să ne întrebăm: vrem să păstrăm trecutul, sau să-l redesenăm după gusturile prezentului?”.
Carmen COSMAN – PREDA