Demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură nu a închis un capitol politic, ci mai degrabă l-a deschis. Ceea ce părea un conflict într-o coaliție oarecum forțată s-a dovedit, cel puțin parțial, și unul intern, cu fracturi vizibile chiar și la nivel de discurs public.
Metafora „șobolanilor din cămara statului”, lansată de Bolojan la Radio România Actualități, a avut un ecou neașteptat.
„Gândiți-vă că în cămara aceea pe care o mai are gospodarul, atunci când deschizi ușa, vezi că ai niște șoricei, niște șobolani, care sunt ca niște rozătoare care-ți rod acele alimente și, foarte plastic, știți am aprins becurile, este cât se poate de clar asta. Nu e rostul meu, dar asta am încercat, să fac lumină acolo și asta a deranjat”, a declarat Bolojan, precizând însă că nu a dorit să califice persoane, ci să descrie o situație.
Numai că lumina aprinsă în cămara statului pare să fi luminat și coridoare de partid. În spațiul public au apărut tot mai des semnale că o parte a aleșilor liberali ar gravita mai degrabă spre PSD decât spre propriul președinte, preferând confortul guvernării alături de social-democrați în detrimentul liniei asumate de Bolojan.
Acesta este contextul. Întrebat de noi la conferința de presă de la Deva dacă intenționează o „deratizare” în propriul partid, Bolojan a pus pe masă o realitate pe care puțini lideri de partid o rostesc cu voce tare. Prctic, fără un scor electoral relevant, nu există putere reală, ci doar iluzia ei.
„Partidul Național Liberal nu este un partid breloc, dar dacă nu rămâne un partid relevant, un partid care are un scor cu o singură cifră în mod evident va fi un partid junior într-o coaliție sau un partid breloc, popular spus. Acesta este realitatea. Eu consider că pentru a putea genera schimbări, e nevoie de o masă critică. Deci ai nevoie de o majoritate ca să faci asta și dacă un coleg primar poate să facă o treabă bună, dacă într-un consiliu județean președintele poate să facă proiecte importante, dacă guvernele pot avea politici pe termen lung, înseamnă că se bazează pe niște majorități. Și e foarte important, deci, ca partidul să rămână relevant, ca să poată face parte din majorități sau să câștige singur, ceea ce nu e foarte ușor, pentru a putea genera politici. De asemenea, este nevoie de expertiză, e nevoie de voință și e nevoie de o viziune pentru a schimba lucrurile. Și PNL este un partid care cred că poate să crească, poate să convingă mai mulți români că există posibilitatea ca țara noastră să se schimbe, să fie o țară mai bună, cu un guvern eficient, mai dreaptă, în care tinerii noștri își pot găsi un rost aici, acasă. Cred că putem face asta și pentru 2028 acesta este un obiectiv important.”
Bolojan a trasat într-un fel și miza pentru 2028: un partid capabil să convingă românii că schimbarea este posibilă, cu expertiză, voință și viziune. „Nu pot să schimbi lucrurile de pe o zi pe alta”, a recunoscut el, un argument care poate fi privit și ca un avertisment către critici, dar și ca răgaz cerut propriului partid sau susținătorilor săi.
La această oră, Ilie Bolojan este omul politic cu cea mai mare cotă d eîncredere în rândul românilor, conform măsurătorilor sociologice.
Carmen COSMAN – PREDA