Necesitatea schimbării regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Local Deva devine tot mai evidentă, pe fondul unor derapaje repetate care riscă să compromită însăși esența actului administrativ. În locul unei dezbateri coerente și responsabile, ședințele tind să alunece, tot mai des, spre un registru dominat de intervenții haotice și inițiative care sfidează cadrul procedural.
Unul dintre exemplele cele mai vizibile este cel al consilierului local Emanuel Clej, care pare să fi transformat tribuna Consiliului Local într-un instrument de expunere personală. Sub pretextul „deschiderii către cetățeni”, acesta a încurajat intervenții directe în timpul dezbaterii proiectelor de hotărâre, inclusiv prin cedarea propriului timp de intervenție.
Demersul, prezentat ca o formă de transparență, ridică însă serioase semne de întrebare în privința respectării regulilor și a rolului fiecărui participant în ședință. În practică, astfel de acțiuni nu fac decât să dilueze responsabilitatea decizională și să transforme dezbaterea într-un exercițiu de imagine.
Ion Bădin (PSD) a atras atenția, în plen, asupra acestor derapaje:
„Ședința este publică, nu este dezbatere publică. Așa cum am mai spus și ședința trecută, nu bag pumnul în gură la niciun cetățean, din contră. Proiectele care se dezbat pe ordinea de zi sunt dezbătute de cei 21 de consilieri locali în funcție. Consilierii locali sunt aleșii cetățenilor din municipiul Deva. Ei votează aceste proiecte de hotărâre. Mai mult, persoanele care sunt implicate în aceste proiecte pot să ia cuvântul, dacă au un interes, dacă nu au cuvântul la diverse. Aici discutăm despre oportunitatea proiectului de hotărâre și nu de legalitatea lui. Dacă cineva are nemulțumiri cu privire la legalitatea proiectului de hotărâre, se poate adresa contenciosului administrativ. Așa că, vă rog frumos, încă o dată: proiectele de hotărâre sunt dezbătute și votate de către consilierii locali li discutăm despre oportunitate și nu despre legalitate. Iar dacă persoana care dorește să ia cuvântul este parte din acest proiect, da, dacă nu, nu!”.
În ciuda acestor precizări, Emanuel Clej a insistat asupra propriei interpretări a legii:
„Legea spune că ședințele consiliului local sunt lucrări publice, la acestea au dreptul să intervină și să ia cuvântul toate părțile interesate. (…) Pe timpul alocat mie, cele 5 minute, îi dau doamnei dreptul să vorbească în ședința Consiliului Local”.
O interpretare care, deși invocă principiul transparenței, ignoră delimitarea clară dintre participarea publică și procesul decizional. A transforma dreptul de a participa într-un drept nelimitat de a interveni în orice moment echivalează cu golirea de conținut a rolului consilierilor locali.
La rândul său, consilierul Lucian Mara (USR) a subliniat limitele clare ale competențelor:
„Ca să înțelegem odată ce înseamnă oportunitate și legalitate. Pe partea de legalitate noi avem documente pe care le priim asumate, cu semnătură, de la juriștii din Primărie. Acestea sunt asumate. Noi pe baza lor votăm și dacă cineva a făcut o greșeală în interiorul lor, răspunde. Noi nu suntem instanță. noi votăm pe baza documentelor pe care le-am primit, orice intervenție pe partea de legalitate este inutilă pentru că noi nu putem acum să anulăm ce am primit asumat, semnat și să votăm pe baza unor păreri”.
Repetarea acestor situații, ședință de ședință, conturează un fenomen periculos sau, mai precis, duce spre transformarea Consiliului Local într-o scenă de confruntări sterile, pe fondul avidității de imagine a unora dintre aleșii locali.
Iar în acest context, apelul la revizuirea regulamentului devine nu doar oportun, ci necesar. Lucian Mara a punctat public: „Administrația nu e despre orgoliu, ci despre rezultate. Iar rezultatele vin, de cele mai multe ori, din lucruri deja testate, îmbunătățite și dovedite în timp.
Nu trebuie să reinventăm roata. Dar, în ritmul actual, nici măcar nu mai știm încotro merge.
Ședințele Consiliului Local din Deva au ajuns, de prea multe ori, mai aproape de spectacol decât de administrație. Mult zgomot, puțină substanță. Replici pentru cameră, nu pentru soluții. Fiecare vorbește, dar aproape nimeni nu ascultă.
Un Regulament de Organizare și Funcționare nu este un detaliu birocratic. Este exact diferența dintre haos și ordine. Dintre teatru și decizie. Dintre „a vorbi” și „a face”.
Nu e nevoie să inventăm reguli sofisticate. E suficient să le luăm pe cele care deja funcționează în orașe care au demonstrat că se poate și să le aplicăm cu seriozitate.
La Deva nu ducem lipsă de vorbe. Duce lipsă de reguli respectate.
Un ROF mai bun nu va face miracole peste noapte. Dar va pune ordine acolo unde astăzi este doar improvizație. Iar fără ordine, orice administrație devine doar un spectacol obositor pentru cetățeni.
E momentul să coborâm de pe scenă și să ne apucăm de treabă”.
În esență, problema nu este participarea cetățenilor, ci modul în care aceasta este instrumentalizată. „Persoana interesată”, în sensul legii, nu este orice voce din sală, ci acea persoană care are un interes direct sau indirect într-un proiect, iar interesul nu poate fi privint ca un hobby. Mai ales când realitatea demonstrează că, deși se vorbește despre potențiale nelegalități, până acum niciun proiect de hotărâre arătat cu degetul nu a fost atacat în contencios administrativ în acest caz la care facem referire!
În esență, fără reguli clare și aplicate ferm, riscul este ca administrația locală să devină captivă unor exerciții de imagine. Într-o instituție publică, spectacolul nu poate ține loc de decizie! Pentru că, dacă un clovn se mută într-un palat, nu devine rege, ci palatul se transformă în circ!
Carmen COSMAN – PREDA