Un nou incendiu izbucnit pe platforma industrială de la Chișcădaga readuce în atenție o poveste care, de ani de zile, pare să urmeze același tipar: deșeuri, flăcări și fum dens, iar pe fundal, fără să existe însă vreo legătură de cauzalitate decât la nivel de coincidență, apar anchete privind gestionarea deșeurilor din România.
Marți seara, aproximativ 10 tone de deșeuri au ars într-un depozit aflat în proximitatea fabricii de ciment. Mai multe echipaje de pompieri, cinci autospeciale și o intervenție contra-cronometru au fost necesare pentru a lichida incendiul. ”Intervenția coordonată și eficientă a tuturor echipajelor aflate în misiune a avut ca rezultat localizarea în scurt timp a incendiului, ceea ce a oprit propagarea flăcărilor la întreaga cantitate de deșeuri, după care s-a acționat pentru lichidare.
În această dimineață, după câteva ore de la începerea intervenției, incendiul a fost stins, dar pompierii au continuat să acționeze pentru îndepărtarea materialelor din zona supusă arderii. Au ars aproximativ 10 tone de deșeuri, iar cauzele probabile ale producerii incendiului urmează să fie stabilite”, au precizat reprezentanții ISU Hunedoara.
La acest moment, se fac cercetări de către ISU Hunedoara din punct de vedere al respectării normelor de protecție împotriva incendiilor.
Cauzele acestui nou incident urmează să fie stabilite, dar din fericire de această dată nu vorbim și despre o poluare masivă cum s-a întâmplat în alte situații similare. ”Dispersia a fost destul de bună și nu a ajuns la stația noastră de la intrarea în Deva, nefiind înregistrate depășiri. Am înțeles că a durat și puțin și cantitatea de deșeuri arse a fost mică. Acolo sunt două firme care manipulează deșeurile acestea, pe diverse tipuri. Cumva deșeurile sunt pregătite în diverse combinații și sunt introduse apoi în fabrica de ciment. Din păcate, cam primăvara se întâmplă aceste situații. Iarna, fabricile de ciment nu funcționează pentru că nu se construiește și nu au cui să livreze și atunci se fac stocuri. Mai există și fenomene de autoaprindere, acum încă nu știm exact care au fost cauzele, nici circumstanțele în care s-a produs incendiul. Așteptăm să își finalizeze pompierii ancheta”, a declarat Georgeta Barabaș, directorul Agenției de Protecție a Mediului Hunedoara
Acestea sunt datele oficiale de până la această oră. Neoficial, întrebările sunt aceleași ca întotdeauna.
Episodul a stîrnit multe dezbateri în condițiile în care vine exact într-o perioadă în care Poliția a declanșat zeci de percheziții la nivel național, inclusiv în județul Hunedoara, într-un dosar amplu privind gestionarea deșeurilor.
Anchetele care au pus Chișcădaga pe hartă
Subiectul deșeurilor arse în industria cimentului din România nu este nou și nici lipsit de ecouri internaționale.
În martie 2019, jurnaliștii de la Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) publicau reportajul „Afacerile murdare ale cimentului”, (VIDEO!) în care descriau o industrie de sute de milioane de dolari ce funcționează, în bună măsură, pe bază de gunoi. Nu orice gunoi, spuneau aceștia, ci inclusiv deșeuri aduse din străinătate, uneori pe filiere greu de urmărit.
Chișcădaga este menționată explicit în acel context. Oamenii din zonă vorbeau despre fum toxic și mirosuri persistente, iar ancheta sugera inclusiv posibile legături cu rețele de criminalitate organizată implicate în traficul de deșeuri.
Acum aproximativ 4 ani, un reportaj al postului francez France 24 mergea și mai departe, prezentând România drept o veritabilă destinație pentru deșeurile Europei. Plastic, anvelope, uleiuri sau chiar baterii auto — toate ajungeau, potrivit investigației, în cuptoarele fabricilor de ciment.
Explicația era simplă și cinică: costul. Aproximativ 17 euro pe tonă în România, față de peste 200 în vestul Europei.
„De când China și-a închis porțile de gunoi din întreaga lume, România a primit tone de gunoi din Europa de Vest. Plastic, anvelope, uleiuri, dar și baterii auto și deșeuri medicale … Tot felul de produse ilegale în altă parte ajung în incineratoarele fabricilor sale de ciment. Ceva care să îngrijoreze ONG-urile, precum și populațiile locale, care denunță ravagiile poluării asupra sănătății și mediului lor” arătau cei de la France 24
Sătenii reclamau că zona este sufocată din cauza deșeurilor toxice, în timp ce oamenii au tot mai multe și mai grave au afecțiuni cronice. În replică, oficialii companiei spuneau că au investit 13 milioane de euro ca să respecte normele de mediu, dar au refuzat să dea declarații echipei franceze, conform reportajului. În schimb, procurorul Teodor Niță atrăgea atenția asupra faptului că ne intoxicăm cu gunoaiele Europei pentru că este ieftin: ”Deșeurile ajung în România pentru că e avantajos: 17 euro tona de deșeuri aici față de 250 euro în Europa de Vest”.
2019: anul în care focul și reportajele s-au întâlnit
În 2019, la doar câteva săptămâni după apariția investigației OCCRP, la Chișcădaga izbucnea un nou incendiu. Pe 13 mai, baloți de deșeuri textile și plastice au luat foc în depozitul aflat lângă platforma industrială. Flăcările s-au manifestat pe o suprafață de aproximativ 300 de metri pătrați. Intervenția pompierilor a fost rapidă, dar suficientă cât să confirme temerile localnicilor.
De această dată au fost înregistrate valori peste limita admisă pentru particulele din aer, iar impactul a fost descris drept „degradare semnificativă asupra mediului”.
A fost, poate, unul dintre puținele momente în care realitatea din teren a coincis, fără echivoc, cu semnalele trase de jurnaliști și de localnici.
Un istoric care nu poate fi ignorat
Dacă ne întoarcem și mai mult în timp, în iulie 2015, un incendiu de proporții distrugea o hală întreagă în care erau depozitate sute de tone de deșeuri. Fumul dens acoperea localitatea, iar oamenii vorbeau despre aer irespirabil. De atunci și până astăzi, incidentele s-au succedat, mai mari sau mai mici, dar suficient de dese încât să contureze un tipar.
Între „combustibil alternativ” și realitatea din teren
Oficial, utilizarea deșeurilor drept combustibil alternativ este o practică legală, reglementată și, teoretic, sigură. Companiile din domeniu susțin că tehnologia reduce consumul de combustibili fosili și că emisiile sunt monitorizate constant.
În practică însă, problemele par să apară tocmai în zonele „gri”: depozitare, manipulare, compoziția deșeurilor.
Autoaprinderi, spun unii. Defecțiuni tehnice, spun alții. Dar pentru localnici, explicațiile tehnice contează mai puțin decât fumul care ajunge, de fiecare dată, peste casele lor.
Faptul că incendiile apar, uneori, în proximitatea unor anchete sau investigații jurnalistice rămâne, oficial, o simplă coincidență. Neoficial, însă, ridică semne de întrebare.
Pentru că, dincolo de intervențiile pompierilor și de comunicatele autorităților, rămâne o realitate greu de ignorat: Chișcădaga nu arde pentru prima dată. Și, după toate aparențele, nici pentru ultima.
Carmen COSMAN – PREDA