În politica locală există două tipuri de oameni: cei care încearcă să rezolve probleme și cei care încearcă să profite de ele. Iar dacă informațiile care circulă de ceva vreme în mediul online sunt măcar parțial adevărate, consilierul local AUR Emanuel Clej pare să fi ales, fără prea multe ezitări, a doua categorie.
Povestea este, în sine, revoltătoare. Iarna trecută a adus ninsori serioase, cu probleme reale pentru oraș. Străzi blocate, trotuare impracticabile, oameni care aveau nevoie de ajutor. În astfel de momente vezi cine este dispus să pună umărul și cine este dispus doar să pună mâna… pe bani.
Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, în timp ce poza în cetățeanul îngrijorat și își făcea apariția cu lopata în mână în câteva cadre numai bune de pus pe rețelele sociale, Emanuel Clej ar fi încercat să transforme zăpada într-o oportunitate de imagine și chiar financiară. După ce ar fi făcut paradă cu utilaje care ar fi ajutat la deszăpezirea trotuarelor sau a unor străzi, consilierul local – cunoscut de mulți drept „omul cu boxa” – s-ar fi grăbit să ceară Primăriei decontarea serviciilor.
Suma despre care se vorbește în mediul online este amețitoare, dar ”în ton” cumva cu alte fonduri publice ajunse în conturile firmelor controlate de Clej, de multe ori fără licitații care să îl pună cumva în încurcătură.
Contactat de noi, Emanuel Clej a negat informațiile și susține că nu a făcut niciodată acest lucru, nici prin firma sa (legea i-ar intrerzice, fiind consilie rlocal), nici prin firme ale unor colaborarori ai săi: ”Niciodată în viața mea nu am încercat, pentru că nu aș putea. Sunt consilier local și nu am voie să am afaceri cu Primăria Deva. (…) Nici prin alte firme, niciodată în viața mea. M-am dus și m-am oferit voluntar, am făcut voluntariat, în colaborare cu Salubrizare Deva, la fel cum au făcut și alte firme, inclusiv persoane publice”.
Interesant este că, deși informațiile circulă de ceva vreme în mediul online, chiar și la secțiunea comentarii pe pagina de Facebook a consilierului local, Clej nu le-a contracarat până la apariția acestui articol!
Mai interesant este însă altceva. De când a intrat în Consiliul Local, Emanuel Clej încearcă să ne convingă zilnic – uneori chiar oră de oră – că a înțeles marea sa misiune civică. Ne explică pe rețelele sociale că vrea mai mult pentru oraș, că vrea binele comunității și că este pregătit să schimbe lucrurile. Chiar dacă, deocamdată, singura putere pe care o are este să plimbe o coală A4 între două birouri și să posteze indignări pe Facebook.
Promisiunile sunt însă vechi. Cu ani în urmă, pe vremea când activa la ALDE, promitea că se va zbate pentru înființarea unui parc industrial în oraș, care să atragă investitori și locuri de muncă. Pe unde s-o fi zbătut Clej doar el ne poate spune, dar problema parcului pare să o fi abandonat total, că nu s-a mai auzit nimic de această preocupare a lui. Dar asta nu l-a împiedicat să continue spectacolul.
În discursul public, consilierul local se prezintă drept un fel de Robin Hood al administrației locale. Ai putea avea impresia că își donează indemnizația pentru cazuri sociale și că firmele sale ar avea un rol aproape filantropic în comunitate. Evident, nici nu ne permitem să credem că profiturile provenite din contracte cu statul s-ar transforma în vacanțe exotice, de unde să fie postate mesaje lacrimogene despre sărăcia de acasă, în timp ce se încearcă din răsputeri camuflarea palmierilor cu o poză mișcată a Cetății Deva.
Doar că realitatea pare să fie mult mai puțin romantică.
Chiar Emanuel Clej a recunoscut, la un moment dat, că face scandal pentru vizibilitate. Nu pentru principii, nu pentru o cauză nobilă, ci pentru notorietate. A spus-o cu subiect și predicat. Exact așa s-a întâmplat și în cazul Pomohaci, când a declanșat o adevărată campanie online pentru eliminarea artistului dintr-un spectacol privat. Nu din convingeri morale, ci pentru că subiectul „prindea”.
Aceasta pare să fie strategia: teme ușoare, zgomot mult și substanță puțină. Astăzi un scandal, mâine altul. Astăzi o indignare, mâine o nouă idee „împrumutată” de la alte administrații și prezentată drept mare revelație personală.
Nu l-ați văzut implicându-se într-o problemă cu adevărat grea. Nici nu o veți vedea prea curând. Problemele complicate nu aduc like-uri rapide, iar like-urile sunt combustibilul acestui tip de politică.
Între timp, la adăpostul acestei gargare politice, contractele cu statul par să rămână o preocupare constantă. Pentru că, nu-i așa, altfel se simte banul public atunci când ai acces la el. Și altfel se simte puterea atunci când ajungi „la butoane”.
Poate tocmai de aceea consilierul local visează tot mai des la mai multă influență. Pentru că atunci când decizia este la tine, nu mai trebuie să te revolți împotriva sistemului. Devii sistemul.
Problema este că oamenii încep, încet-încet, să vadă diferența dintre spectacol și realitate. Scandalul te poate ține o vreme în atenția publicului, dar nu ține loc de rezultate. Iar zgomotul, oricât ar fi de puternic, nu poate acoperi la nesfârșit lipsa de substanță.
În politică există o regulă simplă: cine trăiește doar din scandal ajunge, mai devreme sau mai târziu, îngropat de un scandal mai mare!
Carmen COSMAN-PREDA