Se spune că unii oameni se nasc cu talentul de a cheltui mai mult decât câștigă. Iar când talentul acesta e dublat de o funcție respectabilă, lucrurile devin… spectaculoase.
Prin birouri circulă povești despre un (încă) tinerel cândva promițător, care, deși are un salariu „de vis” pentru muritorii de rând, reușește cumva să fie mereu în pană de lichidități. Prietenii și apropiații i-au tot dat „câte un ajutor colegial”, dar acum încep să-și ceară banii înapoi.
Cică șeful, un om cu nervii tari, din câte se vede, ar fi intervenit să stingă incendiul financiar, alături de un alt aghiotant de încredere. Numai că – surpriză! – imediat după ce conturile s-au mai aerisit, datoriile au început din nou să încolțească.
Zice lumea că omul nostru e la fel de sigur pe el ca în prima zi, doar că în loc de portofel, acum poartă… promisiuni.
Morala de luni: în unele birouri, cash flow-ul e o legendă urbană, iar credibilitatea se plătește în rate! Oare se mai aprobă o rectificare… de buzunar?