Reabilitarea recentă a amfiteatrului roman din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, un monument unic al patrimoniului național, a declanșat dezbateri aprinse în mediul public și politic. Printre vocile critice se numără deputatul AUR de Hunedoara, Tiberiu Claudiu Barstan, care atrage public atenția că lucrările nu respectă principiile restaurării istorice aplicate în marile situri europene.
„Păstrăm istoria vie – sau o schimbăm cu totul?” – întreabă parlamentarul hunedorean comparând intervențiile de la Ulpia Traiana cu cele din Spania, Franța, Italia sau Croația, unde restaurările s-au făcut cu minimă intervenție, reversibilitate și claritate vizuală între elementele originale și cele adăugate. „La noi, structurile metalice masive și alte modernisme domină vizual situl, schimbându-l dintr-un loc al evocării istoriei într-un hibrid între ruină și construcție contemporană”, a spus acesta.
Barstan subliniază că a primit sute de mesaje și comentarii critice, considerând că „restaurarea patrimoniului nu înseamnă doar repararea zidurilor – ci păstrarea amprentei timpului”.
Ziduri antice perforate și compromise
Analiza din teren făcută chiar de noi arată că lucrările derulate de Consiliul Județean Hunedoara, condus de Laurențiu Nistor, ar fi afectat grav structura originală a amfiteatrului. Stâlpi de susținere ai tribunelor metalice au fost fixați direct în zidurile romane. Plăcuțe informative și porți de acces au fost ancorate în blocuri originale de piatră romană, folosind materiale moderne, contrare practicilor de conservare.
Deși proiectul – finanțat cu 22 de milioane de lei din fonduri europene – vorbea oficial despre „punerea în siguranță, conservarea și restaurarea vestigiilor”, realitatea din teren ridică semne serioase de întrebare. Oficialii locali afirmă că zidurile sunt „neatinse” și „necompromise”, însă imaginile surprinse contrazic aceste declarații.
Reacții și tăcere
Președintele CJ Hunedoara a invitat publicul să admire „înfațișarea modernă” a monumentului, formulare care a stârnit nedumeriri privind înțelegerea noțiunii de autenticitate. Surprinzător, specialiștii prezenți la inaugurare, despre care se spune oficial că și-au dat girul, nu au atras atenția public asupra riscurilor pentru integritatea monumentului.
Între timp, ONG-uri și voci publice anunță sesizări către autoritățile competente pentru a investiga dacă intervențiile au respectat legislația de protejare a patrimoniului.
Din bijuterie antică, în stadion modern
Amfiteatrul, odinioară parte a capitalei Daciei Romane, ar fi trebuit să fie un exemplu de restaurare fidelă. În schimb, noile tribune metalice dau impresia unui stadion contemporan, rupt de contextul istoric.
Contractul semnat în 2019 a întâmpinat întârzieri majore, lucrările începând abia în 2022 și finalizându-se în 2025, după realocări din fonduri europene pe alte axe de finanțare.
Un precedent periculos pentru patrimoniu
Cazul Ulpia Traiana Sarmizegetusa riscă să devină un exemplu negativ despre cum fondurile europene pot fi folosite pentru „modernizări” care duc la pierderea autenticității. „Vrem să păstrăm trecutul, sau să-l redesenăm după gusturile prezentului?” – întreabă Tiberiu Claudiu Barstan.
Iată integral postarea deputatului AUR, Tiberiu Claudiu Bârstan: