În perioada 1–2 august, vineri la Palatul Minerului din Lupeni, și sâmbătă într-un cadru nonformal, a avut loc o serie de întâlniri și dezbateri sub titlul „Tranziție, Justă!”, organizate de REPER21 și grupul local Prieteni ai REPER21 din Valea Jiului, sub egida Pactului Climatic European.
Evenimentul a reunit cetățeni implicați civic, ambasadori europeni, reprezentanți ai societății civile, dar și invitați din partea autorităților locale și organizațiilor neguvernamentale active în regiune.
Tranziție cu față umană
În centrul întâlnirii de vineri s-a aflat o întrebare esențială pentru viitorul Văii Jiului:
„Care sunt valorile comunității de care tranziția trebuie să țină cont pentru a fi cu adevărat a noastră?”
Organizatorii au subliniat faptul că, deși tranziția energetică este un proces inevitabil și necesar, aceasta nu poate fi considerată „justă” fără implicarea activă și reală a oamenilor afectați direct de aceste transformări.
„Se vorbește mult despre tranziția justă, dar prea puțin se ascultă oamenii. Or, fără ei, nu poate fi nicio justiție și nicio tranziție”, au declarat membrii echipei REPER21.
De la cetățeni la decidenți – punți de dialog
La dezbaterea de vineri au participat Dorina Julecatean, Adriana Moldovan și Baroi Cornel, membri ai grupului civic local, care și-au împărtășit experiențele și reflecțiile despre schimbările din Vale.
Lor li s-au alăturat Ioana Maria Petrescu și Reese Andrei Stoica, Ambasadori ai Pactului Climatic European, precum și Ana-Maria Paladus și Bogdan Gioară, din partea REPER21.
Totodată, au fost invitați reprezentanți ai municipalității, ai instituțiilor locale și ai organizațiilor neguvernamentale, pentru a contribui la o dezbatere cât mai deschisă și echilibrată.
Din mină la microfon – ascultarea ca formă de justiție
Discuțiile au scos la iveală teme profunde legate de identitatea locală, patrimoniul minier, relația comunității cu natura, dar și provocările tinerilor care vor moșteni această regiune în tranziție.
Evenimentul a fost gândit ca un exercițiu de ascultare publică și co-creare, în care vocile locale să fie nu doar auzite, ci și integrate în procesele de decizie și planificare.
Povestea “Micului Prinț” de la care s-a plecat în acest dialog este cea în care înțelepciunea nu vine din calcule și strategii, ci din ascultarea atentă a celuilalt. Așa cum ne învață și povestea, „esențialul este invizibil pentru ochi” – iar în cazul Văii Jiului, esențialul este tocmai vocea umană, istoria trăită, legătura profundă dintre oameni și locurile în care au muncit, au suferit și au sperat.