Ursul Viorel s-a născut în pădurea din Câmpulung Moldovenesc și a trăit 8 ani la Hațeg, într-o grădină zoologică neautorizată. Viața lui nu a cunoscut niciodată liniștea naturii. La doar câteva luni, și-a pierdut mama, împușcată de un vânător. Rămas singur, Viorel a fost luat acasă de cel care îi ucisese mama și transformat în „animal de companie”. Pentru doi ani, a trăit în captivitate, într-o lume care nu era a lui, departe de codru și de ceilalți urși.
Când instinctele sale au început să crească odată cu el, Viorel a devenit „periculos”. A fost dus departe, la o mini-grădină zoologică neautorizată din Hațeg, după cum povestesc cei de la AMP Libearty, unde a petrecut opt ani între gratii, într-o cușcă prea mică, sub cerul liber, în ploaie, zăpadă și arșiță.
Într-un colț de lume uitat de oameni, și-a găsit singura alinare printre alți prizonieri tăcuți: patru zimbri, patru căprioare și paisprezece fazani. Erau acolo împreună, dar fiecare era singur în suferința lui.
În iulie 2006, după un deceniu de durere mută, Viorel a ajuns pentru ultima oară într-un alt loc. De data aceasta, nu într-o cușcă. Ci într-un sanctuar, la AMP Libearty – Adăpost Victory, unde a reînvățat să trăiască liber.
”În iulie 2006 s-a mutat pentru ultima dată. El a venit la sanctuar când avea 10 ani și abia la acea vârstă a realizat că nu este el singurul urs pe lume”, scriu cei de la Asociația de Protecție a Animalelor ”Milioane de Prieteni” .
Aici, Viorel a simțit pământul sub labe, vântul în blană, iar viața a început, cu adevărat, să aibă gust de libertate.
Povestea lui Viorel nu este un caz izolat. Este realitatea a sute de animale care suferă în tăcere, în captivitate, pentru distracția, comoditatea sau ignoranța oamenilor.
Fiecare animal salvat înseamnă o viață recâștigată. Iar fiecare gest de sprijin – o șansă în plus la libertate.
Carmen COSMAN – PREDA