După ani de zile în care activitatea Uzinei Mecanice Orăștie a fost grevată de datorii, inclusiv la bugetul local, situația intră pe făgașul normal. Este o dovadă a unui management corect, dar și a preocupării acordate de conducerea societății pentru toate aspectele legate de bunul mers al uzinei.
Aproximativ 1,4 milioane de lei este suma achitată de Uzina Mecanică Orăștie către Serviciul Impozite și Taxe Locale Orăștie, astfel că certificatul de atestare fiscală al societății este acum curat. Suma reprezintă taxe și impozite pe terenuri și clădiri neplătite de ani de zile, la care s-au adăugat penalizări și majorări de întârziere.
De precizat că la această oră, după restrângerea activității acestui tip de societăți cu caracter special din România, Uzina Mecanică Orăștie își desfășoară activitatea doar pe 10% din platforma foarte mare, de aproape 30 ha, pe care sunt foarte multe clădiri utilizate în trecut și pentru care anual trebuie plătit impozit. Chiar și în aceste condiții, managementul implementat de directorul general al societății, Ovidiu Vlad, numit în anul 2020, s-a dovedit a fi corect și performant și arată clar că lucrurile merg într-o direcție bună la UMO.
”Într-adevăr, anul acesta am făcut un efort mare de a ne plăti atât impozitele restante pentru clădiri cat și cele pentru terenuri. A fost o sumă foarte mare, dar am reușit! Mă bucur însă că, în sfârșit, din punctul acesta de vedere, UMO a început să se comporte ca o societate comercială normală, care își plătește dările la buget și nu mai vorbim despre arierate”,a declarat directorul general al Uzinei Mecanice Orăștie, Ovidiu Vlad.
De precizat că anul acesta s-a dovedit a fi de bun augur pentru societatea din Orăștie. Salariile angajaților au crescut consistent, iar UMO și-a diversificat activitatea, reușind să încheie noi contracte importante pentru bunul mers al uzinei.
În aceste condiții, mai rămân deocamdată nerezolvate datoriile istorice generate de turnătoria de tuburi de fontă ductilă, pe care statul român a decis să o construiască la începutul anilor 2000 printr-o linie de credit. În ultimii ani, ca urmare a adăugării la suma inițială a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, s-a ajuns la sume mult prea mari pentru bugetul UMO, cu atât mai mult cu cât acea linie de fabricație nu a funcționat practic niciodată, fiind și la acest moment investiție în curs. Rezolvarea acestora excede managementul local și ține de ministerul de resort.
Carmen COSMAN – PREDA